Publicitatea noastra, publicitatea lor

publicitate pe ecomunicateDe curand, am participat la o dezbatere pe tema publicitatii contemporane. Conlocutoarea mea era o doamna de varsta mijlocie, cu studii superioare care, intamplator sau nu, credea ca publicitatea serveste oricui mai putin consumatorilor. Intrerup astazi seria de articole despre marketingul relational pentru a aborda un alt subiect: discrepanta dintre ce inseamna publicitatea pentru marketeri, publicitari si ceea ce inseamna pentru consumatori.

Publicitatea noastra

Pentru cei ce lucreaza in publicitate sau aspira la un job in acest domeniu, publicitatea tinde sa reprezinte un miraj. Pentru majoritatea dintre acestia publicitatea este combinatia ideala dintre arta si stiinta, dintre creativitate si strategie. Publicitatea este sursa si motiv de amuzament.

Intr-adevar, publicitatea este un motor al economiei fiind acel instrument de marketing care arata consumatorilor optiunile care sunt puse la dispozitia lor, contribuind astfel la competitivitatea pietei.

Dar sunt acestea toate optiunile pe care le are consumatorul? Sunt cele mai bune optiuni sau doar cele cu bugete mai mari de publicitate? In conditiile in care lupta pentru consumator se da prin bugete de publicitate (pe ecomunicate de ex.), mai putem sustine ca publicitatea poate fi un driver de responsabilizare a companiilor, pentru a crea produse de calitate mai buna, in conditii mai bune s.a.m.d.?

Mai mult de atat, in ce masura se regaseste consumatorul post-modern in publicitatea de astazi?

Publicitatea lor

Consumatorul obisnuit nu este deloc distrat de publicitate. Cu atat mai putin o considera arta. Pentru consumator publicitatea este ceva ce-l face sa schimbe programul TV, sa mute pe un alt post radio, sa dea mai repede paginile unei reviste. Consumatorul este agasat de mesaje care, desi i se adreseaza, par sa-l ignore.

De ce? Pentru ca publicitatea este suprasaturata de stereotipuri. Voi nu v-ati saturat de ele? Mereu femeia in postura de menajera, bucatareasa, ingrijitoare de copii sau incercand sa-si impresioneze consortul. Mereu burtosul bautor de bere, mereu barbatul ce evadeaza cu prietenii la un meci sau alte activitati sociale. Mereu copiii si batranii usor de impresionat.

Mie, personal, aceste stereotipuri mi se par depasite. Admit faptul ca nu prea sunt in targhetul publicitatii in care femeia apare in postura de menajera sau de cuplu dar stiu ca foarte multe femei nu se regasesc in posturile respective. De asemenea stiu ca nu toti bautorii de bere au burta si un stil de viata sedentar.

Femeile se percep tot mai des ca fiind femei cu cariera, in pozitii de middle si top-management pentru care viata de familie este doar un alt task de indeplinit. Si cunosc cazuri in care femeia este cea care merge la birou zi de zi iar treburile menajere sunt responsabilitatea barbatului. Pentru astfel de femei, publicitatea nu face altceva decat sa dea o imagine eronata a realitatii. In loc sa incurajeze evolutia, sa educe, publicitatea de acest tip a ramas prinsa intr-o bucla temporala. Ceea ce ma face sa ma intreb, cum se face ca astfel de publicitate continua sa functioneze? Si mai ales, de ce continua publicitarii sa o foloseasca?
Publicitatea noastra ar trebui sa fie, de fapt, a lor.

Daca la nivel de stereotipuri, des utilizate de altfel, publicitatea este depasita, nu ar fi cazul sa se faca un upgrade? Nu ar trebui ca publicitatea sa tina cont de realitatile culturale si sociale contemporane?

Consumatorul ar trebui sa se regaseasca in fiecare executie din cadrul unei campanii publicitare. Astfel, un mesaj publicitar are? Anse mai mari sa-i atraga atentIa si sa-l determine sa actioneze in conformitate cu acesta. Consumatorii vor fi mult mai interesati de ceea ce se spune despre ei, decat de ceea ce se spune despre un brand. Important este ca ceea ce se spune despre ei sa fie in concordanta cu realitatea lor perceptuala.

Arata si prietenilor tai:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *