Ceea ce traim in copilarie se pare ca poate avea un impact semnificativ asupra vietii noastre de adult. Inclusiv asupra felului nostru de a iubi? Cu siguranta. Totusi, chiar daca suntem tributari experientelor afective sau emotionale, este posibil sa avem o abordare diferita, in ceea ce le priveste, prin remodelarea conceptiei despre sentimentele romantice.
In cartea sa „Iubim asa cum am fost iubiti?” Didier Pleux, psiholog si psihoterapeut, indica cu precizie modul in care trebuie sa depasim amprentele emotionale ale copilariei pentru a iubi senin, fara probleme. „Anumite rani experimentate din copilaria noastra timpurie au de fapt rezonanta in modul nostru actual de a iubi”, explica el, adaugand ca este inca posibil sa reconstruim acest mod de a iubi. „In afara de sentimentele primei noastre copilarii, cele mai semnificative amprente sunt cel mai adesea, rodul iubirilor noastre adolescentine si este greu sa nu ramanem fixati in primele noastre convingeri despre sentimentul iubirii. „Prin cartea sa, autorul ne ofera cheile „pentru a invata cum sa construim o adevarata iubire „rationala” si sa dejucam toate determinismele: sa stim sa-l iubim pe celalalt fara sa ne gandim sau sa ne temem de lipsurile din trecut, lasand cerintele noastre infantile de a cunoaste empatia reala, in sfarsit. Deci sa iubim ca un… adult! “.
Astfel ca, daca ai avut in copilarie sentimentul ca nu esti demn de iubire, acest lucru se poate repercuta asupra modului in care intelegi sau percepi iubirea si felul in care ceilalti te vor iubi.
Dar, chiar daca suntem cel mai adesea victimele experientelor noastre afective precoce, aceste amprente nu sunt traumatisme ce nu pot sa fie depasite. Putem sa intrevedem solutii pline de optimism si este posibil sa iubim ca niste adulti, pastrand tot ce e bun din ceea ce am invatat in copilarie, contestand si respingand amprentele negative pe care le avem in noi.
