În mod teoretic, majoritatea dintre noi ar spune că alegem soluția corectă, însă, în practică, lucrurile nu stau chiar așa. Mai ales atunci când deciziile noastre nu au efecte directe asupra noastră, tendința este să alegem calea mai ușoară. În contextul reducerii deficitului bugetar al țării, există trei soluții posibile: reducerea cheltuielilor bugetare, creșterea veniturilor prin majorarea impozitelor și taxelor, sau o combinație între cele două. Soluția corectă ar fi, în mod evident, reducerea cheltuielilor sau o combinație între cele două metode. Totuși, până în prezent, s-a ales soluția ușoară, adică creșterea impozitelor și taxelor. Chiar dacă s-au făcut și câteva economii, acestea sunt nesemnificative.
Cu ce se cheltuiește banii publici?
Este ușor de înțeles de ce alegem soluția ușoară atunci când nu suntem cei care suportăm consecințele. De exemplu, se construiesc școli din bani publici în comune care nu au niciun elev, sau stadioane cu mii de locuri în comunități cu un număr mult mai mic de locuitori, fără echipe care să le utilizeze. În același timp, problemele de bază, precum infrastructura, drumuri, apa potabilă, canalizarea sau gazele naturale, rămân nerezolvate. Mai mult, unele primării se află la câțiva kilometri una de cealaltă, dar niciuna nu-și acoperă cheltuielile cu personalul angajat din venituri proprii. Soluția de comasare a comunelor este evitată, deși ar putea duce la economii semnificative.
În același timp, există o scurgere masivă de fonduri din companiile de stat, care înregistrează pierderi. Situația este similară cu cea de la primării care investesc în proiecte fără utilitate, dar doar dacă banii nu sunt ai lor. Soluția este privatizarea sau închiderea acestor companii. Dacă analizăm toate aceste cheltuieli inutile, concluzia devine clară: dacă s-ar închide aceste “găuri negre”, nu ar mai fi nevoie să creștem impozitele și taxele.
Dacă s-ar face aceste economii, am putea reduce accizele la combustibili și energie, ceea ce ar duce la prețuri mai mici, inflație mai mică și, implicit, la un nivel de trai mai bun. Aceasta este soluția corectă, dar este și cea mai grea. Din acest motiv, se preferă, aproape întotdeauna, soluția ușoară.
În concluzie, soluția este să părăsim orgoliile și să luăm măsuri concrete: comasarea comunelor, privatizarea companiilor de stat, închiderea canalelor de risipă a banilor publici. Aceștia sunt adunați cu mare trudă de la contribuabili, iar pe aceștia suntem datori să-i răsplătim cu o gestionare corectă a fondurilor, în folosul lor.
Oliver Grant
