Multi oameni isi doresc sa ajunga sa fie sefi, li se pare ca daca vor ajunge sa fie ei sefi va curge miere si lapte, ca toate problemele se vor rezolva, vor reusi sa faca bine tuturor subordonatilor. Dar cand vor ajunge in postura de sef vor vedea ca nu este chiar asa usor, un sef are multe responsabilitati, are mult stres, consumul psihic este mult mai mare.
Dupa parerea mea, ca sa fii un sef bun, trebuie in primul rand sa iubesti oamenii pe care ai ajuns sa ii coordonezi, sa iubesti locul si institutia pe care il coordonezi. Trebuie sa fii capabil sa privesti si sa analizezi situatia cat mai in ansamblu astfel incat sa poti lua deciziile cele mai bune.
Ati vazut cati oameni numiti in functie de conducere dau rateuri, chiar daca sunt competenti in meseria lor de baza, ca sefi sunt un dezastru. Cineva spunea ca un lider se naste lider, meseria o poti invata, dar spiritul de lider (sau sef) sunt foarte greu de dobandit intr-o viata.
Daca cineva a avut doar note de 10 in scoala, liceu, facultate, master doctorat nu inseamna ca ar putea fi un sef de nota 10, si din experienta personala am vazut multi astfel de oameni care au primit posturi de conducere datorita nivelului mare de informatii acumulate, de inteligenta, dar carora le lipseau calitatile de lider si au fost un esec, chiar daca ei munceau mult si doreau sa faca lucruri bune.
Un lider adearat trebuie sa aiba o viziune in viitorul indepartat, sa poate prevedea ce efecte vor avea deciziile de astazi pentru astazi. Un sef bun trebuie sa iubeasca oamenii pe care ii conduce, asa cum sunt ei cu toate calitatile si toate defectele.
