In dimineata aceasta tristetea a pus stapanire pe mine, imi vin in minte si mi se sparge in urechi urmatoarele cuvinte: ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si cei care lupta pentru ei mai degraba sau mai tarziu se vede inconjurat doar de false prietenii,oare de ce trebuie sa ne lovim mereu de falsitate, oare nu mai sunt prietenii sincere? Ajuti fara ca sa ai pretentii de a primi ceva in schimb , crezi intr-o prietenie adevarata fara rezerve, accepti problemele lor
Te implici in ele, devin parte din dinte, iti dai seama ca daca pe ei ii dor pe tine te sfasie, doresti doar sa-i vezi zambind, doresti sa-i stii fericiti si nu este deloc greu sa daruiesti prietenie sincera, sacrificiile pe care uneori le facem sunt uitate cand vedem zambete sincere si bucurii! Dar cand un prieten te tradeaza ai impresia unei iluzii de prietenie si din pacate avem din nou afirmarea definitiva a slabiciunii umane prilej al unei puternice tristeti existentiale.
