Lucrez de suficient timp in preajma proiectelor de terenuri sportive cat sa recunosc cateva idei care se repeta la fiecare discutie. Sunt idei gresite, si sunt scumpe.
Le insir mai jos, fara diplomatie.
Rezumat:
- 1 Mitul 1: terenul artificial nu cere intretinere
- 2 Mitul 2: important e sa fie iarba frumoasa
- 3 Mitul 3: putem face intretinerea cu oamenii nostri
- 4 Mitul 4: cel mai ieftin deviz e cel mai bun
- 5 Mitul 5: hibridul e un gazon natural care nu se strica
- 6 Ce au in comun toate cinci
- 7 De unde vin miturile astea
- 8 Un singur lucru de facut inainte de orice decizie
Mitul 1: terenul artificial nu cere intretinere
E cel mai raspandit si cel mai costisitor. Se spune la fiecare licitatie si se crede pentru ca e comod sa il crezi.
Adevarul e ca un teren artificial cere alta intretinere, nu zero intretinere. Fibrele se culca si trebuie ridicate cu peria. Granulele se taseaza si trebuie decompactate. Umplutura migreaza si trebuie completata. Praful colmateaza si trebuie aspirat.
Un covor ingrijit tine zece ani. Unul neingrijit se schimba in patru. Diferenta de cost e mai mare decat tot bugetul de intretinere pe zece ani. Adica te costa mai mult sa nu faci nimic.
Mitul 2: important e sa fie iarba frumoasa
Iarba e ultimul lucru care cedeaza, nu primul. Un teren poate arata verde impecabil si sa aiba, la douazeci de centimetri sub suprafata, un strat compactat prin care apa nu trece si radacinile nu coboara.
Cand se vad zonele chele, problema exista deja de doi ani. Ce vezi la suprafata e finalul procesului, nu inceputul lui.
De aceea evaluarea de sol e prima lucrare care ar trebui facuta, nu ultima. Costa putin si iti spune adevarul.
Mitul 3: putem face intretinerea cu oamenii nostri
Partial adevarat. Tunsul se poate face intern, si e chiar recomandat, pentru ca se face des.
Scarificarea, aerarea cu dornuri, supraseminarea si decompactarea granulelor la terenurile sintetice sunt alta poveste. Nu pentru ca ar fi greu de inteles, ci pentru ca au nevoie de utilaje care costa cat cativa ani de contract de intretinere si care stau nefolosite unsprezece luni pe an.
Am vazut cluburi care au incercat aerarea cu furca. Efortul a fost imens. Efectul, aproape nul, pentru ca adancimea si densitatea nu au nicio legatura cu ce face un utilaj.
Mitul 4: cel mai ieftin deviz e cel mai bun
La terenuri sportive, diferenta de pret dintre doua oferte vine aproape intotdeauna din ce nu se vede. Numarul si grosimea straturilor de piatra. Existenta sau inexistenta unui sistem de drenaj real. Planeitatea obtinuta cu grader cu laser sau aproximata din ochi.
Toate astea sunt invizibile la receptie. Un teren prost construit arata identic cu unul bun in prima luna. Diferenta apare dupa prima iarna, cand unul are baltoace si celalalt nu.
Devizul mai ieftin cu douazeci la suta care sare peste drenaj nu e o economie. E o amanare cu dobanda.
Mitul 5: hibridul e un gazon natural care nu se strica
Hibridul suporta de trei sau patru ori mai multe ore de joc decat naturalul. Nu e insa o suprafata care se descurca singura.
E in continuare iarba. Are nevoie de tuns, de fertilizat, de aerat, de supraseminat. Daca supraseminarea nu se face, iarba se rareste si fibrele sintetice raman la vedere. Rezultatul e un teren care a costat cat un stadion si arata ca o mocheta uzata.
Cine nu are buget de intretinere nu ar trebui sa isi ia hibrid. E o afirmatie neplacuta, dar e mai ieftina decat alternativa.
Ce au in comun toate cinci
Toate pornesc de la aceeasi dorinta: sa existe o solutie care se face o data si apoi nu mai cere nimic.
Nu exista. Un teren sportiv e o suprafata care lucreaza. Se calca pe ea, se alearga, se aluneca, se sapa cu crampoanele. Orice suprafata care primeste atata efort mecanic are nevoie de interventie periodica, indiferent din ce e facuta.
Cine accepta asta de la inceput cheltuie previzibil si putin. Cine o refuza cheltuie mult si prin surprindere, de obicei cu doua saptamani inainte de un meci important.
De unde vin miturile astea
Nu din reaua credinta a cuiva anume. Vin din felul in care se fac bugetele.
Constructia e o linie clara, cu o suma, cu o receptie si cu o panglica. Intretinerea e o cheltuiala anuala, banala, fara nicio poza in ziarul local. Cand se strang bugetele, prima taiata e a doua.
Miturile apar ca sa justifice taietura. Nimeni nu spune sincer ca nu are bani de intretinere. Se spune ca terenul e artificial si nu cere. Sau ca il fac oamenii nostri. Sau ca oricum arata bine.
Iar peste doi ani, cand terenul e stricat, nimeni nu leaga cele doua momente.
Un singur lucru de facut inainte de orice decizie
Cere o evaluare in teren. Nu o oferta, o evaluare. Cineva care vine, sapa, se uita la sol, intreaba cate ore se joaca pe saptamana si iti spune ce ai.
E singura investitie din tot procesul care nu poate fi risipita, pentru ca iti spune in ce categorie de problema esti inainte sa aloci un leu. Mai multe despre constructia, intretinerea si reamenajarea terenurilor sportive se gasesc pe sportsfields.ro, unde exista si portofoliul de proiecte pentru cine vrea sa vada rezultate inainte de a intreba de pret: sportsfields.ro.
