We tried to fight the devil

Cand eram un pici, eram invatat, de bunica, sa imi fac rugaciunea seara, inainte de culcare. Stateau strajeri in noapte tablouri mari, mai mici, cu sfinti, despre care stiam povesti fantastice, cu Iisus Hristos copil in bratele maicii sale, cateva poze de familie si cateva candele aprinse. Acele candele au fost, in timp, inlocuite de crucile fosforescente, care-si pastrau lumina verzuie pana luna le fura din gingasia cu care se reflectau in odaia imbatranita.

Rugaciunea nu putea sa nu fie insotita de toate aceste elemente. Se ingemanau toate intr-un manunchi de credinta de neclintit. Purtam acea credinta in suflet oriunde ma duceam, oriunde cutreieram. N-au fost putine momente in care credinta m-a salvat.

Am crescut, timpul si apasarea vremii m-au schimbat. Am mers din ce in ce mai rar la o biserica.

Insa credinta am pastrat-o acolo unde a zacut dinainte sa ma nasc, dinainte de orice s-a nascut si evoluat…

Am trecut prin ograda lui Doru si-am gasit un articol care a stranit vii controverse, cam prea dure pentru gustul meu. Iar azi am citit un articol legat de subiectul abordat de Doru si, care da titlul acestei postari.

Trebuie sa existe o linie a decentei noastre de a judeca anumite aspecte ale vietii religioase.

Daca exista Dumnezeu? Ma indoiesc ca exista acel Dumnezeu care le face pe toate in locul tau, care este fizic real si te trazneste daca nu esti cuminte. Fara a dori sa starnesc si eu controverse as dori sa si explic:

Am credinta in ceva care-mi da putere sa merg, sa simt, sa vad, sa aud, sa muncesc in a-mi face viata mai usoara.
Am credinta ca voi avea destula incredere in fortele mele ca sa duc pana la capat tot ce mi-am propus.
Am credinta ca toti cei dragi isi vor trai vremea sanatosi.
Am credinta ca toate lucrurile frumoase le vedeti si voi asa cum le vad si eu.
Am credinta ca exista viata in lucrurile care ne inconjoara.
Am credinta ca orice lovitura este o etapa de crestere in grade ale intelepciunii.

Am credinta ca nici un castig nu trebuie urmat de orgolii.

Am credinta ca o viata incercata inseamna ca se restaureaza un echilibru in alta parte.
Am credinta ca autosugestia este o unealta a credintei si are intensitate cand iti eliberezi gandurile negative.

Am credinta ca nu murim niciodata cu adevarat decat pentru cei care sunt inca vii…

Stiu ca eu sunt singurul Dumnezeu pe care il am pentru mine si trebuie sa ma bazez pe El, deci in esenta tot pe mine.

Ma intreba cineva daca nu as dori sa ma ajute cu un sfat, caci cu bani nu e cazul. Cu bani nu e cazul, foarte adevarat. Insa cu o vorba buna meritam sa fim tratati fiecare dintre noi. Insa eu consider in continuare ca  ajutorul vine din fiecare pentru sine. Si aici este puterea oricui. Insa a face de unul singur trebuie sa fii tu insuti din aluat bun si sa ai credinta despre care scriam mai sus. Trebuie sa crezi in TINE.

Biblia, asa cum o stie toata lumea, este o carte de povesti. Exista un sambure de adevar in fiecare poveste insa cei care au reprodus s-au folosit de cunostiintele rudimentare specifice timpului lor. O intamplare cu explicatii logice si dovedite se transforma in SF pentru cei din urma pentru ca nu exista un corespondent.

Iata ce se intampla cand crezi in lucruri imaginare si nu intelegi ca nu exista Dumnezeu asa cum si-ar dori oamenii slabi sa fie: un individ, care sta pe c-e si care n-are altceva de facut decat sa ne mestece “mancarea” si sa ne bage noua-n gura.

Arata si prietenilor tai:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *