O poveste de Dragobete

Ce soare puternic era afara, nici macar nu facuse ochi deja, ca soarele deja il saluta. Trimitea caldura in ochii lui, parca ii zambea si il incuraja “Go outside… Go.. u ll never know”. Ce chef avea el, nu mai de iesit nu avea….Se spala, mananca, isi face sandwich urile. Deschide usa, intr adevar caldura soarelui, ii invadase acum si trupul. Era un pic moracanos, dimineata nu i prea convenea nimic.Sta oleaca, trage aer in piept, si incearca sa si schimbe parerea. O sa fie o zi superba, uite pana cand si pasarele canta asa frumos… da.. o sa fie o zi superba.Merge pe strada, iar cheful de viata il inunda, vede ca in jurul lui totul e frumos, chiar si cupluri care se imbratiseaza si se saruta. Hmm simte parca dragostea care pluteste in aer, si incepe si el sa si doreasca o jumatate. Se intalneste cu un grup de prieteni, si unul dintre ei il intreaba, unde ti e prietena ta? Si el ii raspunde, pe un ton de gluma, ma asteapta diseara, in parc… pe pod… imi asteapta sarutul. Rasete si voie buna, el isi urmeaza drumul mai departe, ajunge la servici. Toata lumea era intr o stare care se vedea pe fata lor, un zambet, din ala care provenea din inima. In timp ce muncea, se gandea, la posibilitatea ca ceea ce a zis, sa se adevereasca, chiar ar fi posibil, ca cineva pe care nu cunoaste sa stea acolo sa il astepte? Nu are cum, isi spune el, dar toata ziua, mintea lui numai la asta i a stat. Isi termina munca, iese se duce pana undeva sa mai rezolve o treaba, si tocmai cand sa se duca acasa, un sentiment puternic, ca si cum cineva il astepta, il loveste. Sta un pic, se gandeste, pana la urma nu are nimic de pierdut nu? Asa ca incepe o plimbare… o plimbare pe care sigur sigur.. nu o va uita in viata lui…..

Parcul, un imens spatiu verde, unde te poti plimba in voie. Intra pe poarta, din nou, inchide ochi fara sa vrea, si vede silueta unei fete, un pic inalta, dar restul nu il poate vedea, e intr o umbra, in care poti sa vezi doar silueta…. Acum lucrurile incep sa devina serioase, sentimente puternice il inunda, il fac sa devina constient, ca prezenta lui este chemata, este ceruta cu insistenta de o inima, care il asteapta si care il asteapta de mult timp, nimic nu se compara cu acel sentiment care il traia in acel moment, incepe sa devina constient de chemare, si incepe sa devina agitat, incotro sa o apuce? unde este ea? unde o gaseste? Se linisteste, incearca sa o caute … in interiorul lui, sa asculte mai bine vocea ei, pana cand realizeaza…. Isi misca picioarele din ce in ce mai repede, alearga, pana cand… ea e sus.. el e jos, ochii lor se intalnesc, urca pe scari intr un ritm alert, ca si cum nu ar mai vrea sa mai iroseasca absolut nici o clipa ci sa profite de tot timpu care il are la dispozitie ca sa fie in preajma ei, sa o cunoasca, doar a asteptat o nu? si a tanjit dupa ea… mult timp. Noaptea, cel mai bun sfesnic al oamenilor, atunci se intampla o gramada de minuni, intr un ambient al dragostei, un miros imbietor de placut, care iti invita toate simturile sa te lasi dus de val…Da, el era la capatul podului, ea era la mijloc, se uita la el, el la ea… Face pasi ushori spre ea, ca si cum nu ar vrea sa o sperie si sa plece, printre nori, luna isi face aparitia, si lumineaza doar jumatatea dintre ei, merg amandoi spre acea zona luminata, cand ajung amandoi acolo, era asa de frumoasa, bruneta cu mici bucle pe ici pe colo, pe acel par stralucitor, cu acel parfum ametitor, un ten catifelat, placut la atingere, atunci cand iti pui degetele pe pielea ei, simti totul, asa era el, cerceta cu mana, fata, pielea de pe mana ei, ochii ei erau asa de frumosi, stralucitori si verzi. Nu si ziceau nimic, erau amandoi acolo, erau printre valurile iubiri, buzele lor, dornice sa se intalneasca, se chemau una pe alta, intr un mod timid, se apropiau, dar cu o dorinta mai arzatoare si cu o sete de cunoastere puternica. Se intalnesc, se saruta, acel sarut care nu e ca oricare, nu… e un sarut al pasiuni, timide de prima dragoste adevarata. Da, se saruta si se lasa dusi de val, in acel moment, s au intalnit, a fost pe undeva, poate la un capat al lumii, si el la celalalt, dar de Dragobete.. s au intalnit, povestea lor, a inceput in acea zi minunata, unde iubirea, este traita si simtita de toti. Ei doi… s au intalnit, intr un moment, al spontaneitati, intr un moment in care aveau nevoie amandoi unul de celalalt…. Mainile lor, erau impreunata, se bucurau amandoi de fiecare, de gatul ei, de parfumul ei, o saruta peste tot, si gusta tot ce avea la dispozitie, era fericit, si el si ea. O iubire intr un parc, la lumina luni, luase nastere…. cerul devenise clar, nori disparusera… iar ei doi, erau in bratele fiecaruia.

Arata si prietenilor tai:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *