O mica provocare .. muntele ..

In acel loc, stateau ca si cum ar fi fost puse la pastrare, sentimente, ganduri, intrebari. Era la poalele lui, se uita la maretia lui, si ii vedea toata splendoarea. Era ca si cum usa necunoscutului se deschisese inca odata. Nu-i nimic rau,in a te aventura pe carari neumblate si necunoscute, trage acel aer specific, ce ti intra pe caile respiratori, oxigen pur, curat, un fel de curatenie la plamani, infestati cu aerul poluat din oras. Pe masura ce inainte, aerul devenea din ce in ce mai rarefiat, asa de bun era, incat mintea lui, era curatata de toate gandurile prostesti pe care le putea avea. The winner takes it all, intr-adevar, era acolo, era ca si cum se apropia de podium, reusise imposibilul, se luptase cu el insusi, cu tot, si se uita inapoi vazand cum el era luat de valul prospetimi, erea “flushed away” de tot. Zambea, reusise ceea ce o perioada intrega isi dorise atat de mult, linistea lui interioara. Urca si mai mult, privelistea incepea sa devina asa de placuta, un vant, zapada, incepea sa intre sub plapuma de nea, sa fie acoperit de ea, sa se simta in largul lui. Inima lui batea puternic, si repede, era ca o soba, cu un foc ce incepea sa fie din ce in ce mai mare si mai puternic. Sangele era fierbinte, in frigul de pe munte, lui ii era cald. Se trezise, incet incet, se uita la cer ca si cum, ar fi deschis ochii, dupa o perioada lunga de soooomn, de inconstienta, urca mai mult, acum…vedea doar acest ansamblu de alb si verde, pe langa razele soarelui, puternic stralucitor, ce facea lumina in sufletul lui, cat si in mintea lui…….

Se trezise, era aproape de podium, sa urce pe el, acolo in varf, sa zambeasca puternic, era aproape, mai avea de urcat, un vant puternic s-a pus, asa deputernic de-ti taia fata pe din doua, cum isi inchidea ploapele pentru a-si feri ochi de frigul crunt, de fapt in interior, ochii lui i se deschisesera, si vedea lumina puternica, si caldura din imprejur. Cu toate ca vantul devenea mai puternic, era asa de aproape, de a fi the winner, the winner takes it all, trebuie sa te lupti cu tine insuti, lupta aceea apriga dintre ratiune si inima, un razboi total, cand sa te lasi purtat de val, cand sa o gandesti la sange? Ce decizie sa iei? Atunci cand esti pus fata in fata cu situatia implinita? Mai e loc de intrebari? Nu, e loc doar de responsabilitate, pe care ti-o asumi dupa ce fapta a fost implinita. El era acum, aproape, isi vedea propriul eu, invins, doborat, isi vedea sufletul plin de lumina si de o caldura incredibila, isi inchide ochii, si urca cu ochii inchisi, pentru ca lacrimile il coplesau, de bucurie, a reusit, a urcat e in varf, iar in fata lui, este “premiul” lui, este renasterea de care avea nevoie, este aceea liniste pe care si-o dorea cu toata inima, dupa care tanjea spiritul sau, pacea il inunda, cade in genunchi, nu de oboseala, de multumire, se intinde pe spate si priveste la cerul albastru, se uita mai atent si vede luna, e asa de frumoasa si de linistita, si totusi atat de misterioasa. Muntele ii vorbea, vantul ii trecea prin piept, si ii atingea inima, primea o energie revitalizanta, scotea afara intunericul, si se umplea de dragoste, dragoste pentru acele lucruri care conta cu adevarat. Insa, se opreste pentru o clipa, ca in “In to the wild” fericirea e deplina si absoluta, doar atunci, cand e impartasita cu cineva pe care o iubesti din toata inima, well, zambeste, stiu ca e cineva acolo, in aceasta vasta intindere denumita Pamant, care imi este jumatatea mea, nu o stiu, si totusi o simt, se gandeste la mine asa cum si eu ma gandesc la ea, suntem cu toti uniti prin ganduri, rade, si se zice ca… suntem conectati prin Internet, cand de fapt, prin ganduri avem stabilite relatii mai puternice…. Da… acolo, in acel loc, pe varf, statea demn si mandru, era un invingator, care castiga totul, castiga ceea ce conteaza cu adevarat….lupta cu el insusi…… The winner takes it all

Arata si prietenilor tai:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *